duminică, 18 noiembrie 2012

Viata ca o joaca. Marturisiri, zambete si papusi naturale.

De ceva vreme ma joc. Ma joc cu Daria, ma joc  cu sotul meu, ma joc singura. Ma joc de-a toate cele, de-a viata, pe scurt. Si imi place. Zilele sunt mult mai frumoase, pline de momente placute. Serile nu mai trec ca acceleratul, in goana nebuna. Sunt seri in familie. Totul pare mai…armonios. E o energie pozitiva care ma inconjoara in permanenta. Imi vine mereu sa zambesc. Cunoscutilor, necunoscutilor, mie insami. Dar sa zambesc. Nu mai sunt incordata, incrancenata in fiecare moment, din diferite motive (si toate gresite). Doar traiesc, zambesc, ma bucur. Ma joc.
Si cum aceasta traire intensa isi cere tributul si indeletnicirile ei, i le dau. Adica ma joc :). Si joaca mea arata cam asa…










Am devenit pe nesimtite o barza (sau nasa, sau zana uneori, depinde de imaginatia Dariei din ziua respectiva) de papusi. Naturale, pufoase, dragastoase, numai bune de strans in brate si iubit. Si cum piticul meu cu traitul natural nu si-a pierdut din forta, si-a facut si el simtita prezenta :). Croite din materiale de bumbac, papusile sunt umplute cu lana de oi, usor aromatizata cu uleiuri esentiale potrivite copiilor. Si indesate bine cu multa dragoste. Trec apoi in salonul de infrumusetare(logic, nu?), unde primesc ochisori si gurite brodate. Pe la coafor, unde primesc de la barza bucle mai mari sau mai mici, mai lungi sau mai scurte. Si…gata! Ca prin minune, ghemotocul  capata personalitate. Prinde viata. Ii sclipesc ochisorii, iti zambeste cu gurita lui cea mica, si isi intinde manutele sa il iei in brate. Urmeaza imbracatul, in hainute croite de mari creatori de moda papuseasa (a se citi: de catre mine :). Si apoi livrarea, direct in manutele nerabdatoare ale Dariei. Care (in exact acesta ordine): o strange in brate, o pupa, o boteaza, o pupa, il anunta pe tati (cu un chiot care imi sparge timpanele) ca are o noua papusa, il cheama obligatoriu sa le faca cunostinta, o mai pupa de vreo doua ori, si apoi fuge in camera ei sa o introduca pe nou venita in Padurea fermecata (adica in gradina zoologica de papusi si jucarii din camera Dariei). Iar eu…stau. Respir. Ma bucur de fericirea care ma inconjoara. Mai respir o data, si trec la urmatoarea comanda speciala. Berzele nu stau. Aduc mereu colete dragalase, zambete si fericire…

4 comentarii:

  1. Sunt foarte frumoase, imi plac mult papusile Waldorf! felicitari pentru armonia pe care o imprastii in jurul tau :)

    nu iti gasesc adresa de email, a mea e codruta.vesea@ gmail.com (sunt Nasturelul Fermecat)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc mult, Codruta!
    O sa iti scriu un mesaj, si ne auzim mai pe indelete :).
    Pentru info, adresa mea de mail este lorianandreea@yahoo.com.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mie mi se pare ca v-ati cam inspirat de prin anumite locuri, inclusiv de aici: www.papusi-naturale.blogspot.com.
    Sincer cel putin la un model este vizibila incercarea de a imita, la fel si povestea cu uleiurile - care apropos mi s-a parut f originala si unica, cand am citit prima oara acel blog.
    Sunt o mare "consumatoare" si sustinatoare a handmade-ului si mi se pare total lipsit de etica pt cineva care activeaza in acest domeniu sa incerce sa copieze de la altii...
    Sa nu mai spun cu atat mai mult cu cat chiar dvs ati acuzat acum ceva vreme cum altii v-au furat ideile.
    Pacat...

    RăspundețiȘtergere
  4. In primul rand, multumesc pentru comentariu, feedback-ul negativ este la fel de important ca si cel pozitiv.
    In al doilea rand, am toata stima si admiratia pentru Cristina, de la Little Angels Dolls, cu care am o relatie "necomerciala", ca sa o numesc asa. Prin ea am intrat in lumea educatiei Waldorf, si a jucariilor ei. Si da, a fost si este o inspiratie pentru mine, nu doar la cusut, ci in tot modul ei de viata. Primele papusi pe care le-am facut au fost niste pitici, dupa modelul lui Nicky al Cristinei(cei care apar in pozele din aceasta postare), dar nu i-am comercializat vreodata, si nici nu am intentia. Tot ceea ce incerc sa fac este sa ii ofer copilului meu jucarii cu suflet, facute din suflet, precum si altor copii, in masura in care parintii lor doresc asta. Si cu siguranta nu as fi intreprins acest demers daca Cristina isi continua activitatea de creatie a papusilor ei.

    RăspundețiȘtergere